Style Inc.

Saptamana trecuta va scriam despre pantofii acestei toamne si concursul hotcity.ro… Acest post a avut finalitatea dorita si cat de curand voi intra in posesia unei perechi de pantofi Smiling Shoes…

Abia astept sa ii scot la o plimbare prin orasul pe care il iubesc atat de mult, mai ales toamna…
O plimbare pe strazile mele preferate (Calea Victoriei, Bulevardul Regina Elisabeta si stradutele adiacente, zonele Kiseleff, Gradina Icoanei, Mosii Vechi) este un prilej de visare si aducere aminte… Amintirile nu sunt toate ale mele. Multe sunt ale strazilor pe care imi place sa le strabat la pas, ale caselor pe langa care trec si a caror existenta anterioara incerc sa mi-o inchipui, ale pomilor ce au adapostit la umbra lor pasii multor trecatori.

Bucurestiul ale carui amintiri imi revin cel mai des este cel de dinainte de razboi… Nu am trait atunci si de aceea va spun ca amintirile nu sunt ale mele. Dar strazile, casele si pomii care existau atunci vorbesc. Trebui doar sa incercam sa le ascultam. Sa fim mai atenti atunci cand pasim sau trecem in viteza masinii pe ele… Si ne vor dezvalui povesti frumoase, pline de stralucire sau tenebroase, fericite sau incarcate de amaraciune… Povesti pe care ar trebui sa le auzim cu totii si sa apreciem macar ce a mai ramas din orasul de altadata.

Nu vreau sa intru in cliseele cu mi-as fi dorit sa traiesc atunci (doar sa respir putin acel aer ce invaluia Bucurestiul in magie :p), nu am ales sa scriu despre asta pentru ca este la moda (ma pasioneaza de mult subiectul, inca de dinainte sa devina “trendy”). Imi place epoca in care traiesc, ador confortul lumii moderne si avantajele tehnologiei de azi.

Dar macar o zi mi-ar fi placut sa imbrac o rochie usoara de matase (blidata pe dedesubt de furou, portjartier, ciorapi din matase si ce Dumnezeu se mai purta), sa incalt o pereche de pantofiori delicati (ingramaditi in galosi in caz de vreme rea) si cu un palton frumos din stofa moale sa strabat cateva strazi din centru. Sa ma opresc sa casc gura la afisele ce anunta premierele de la teatru sau cinema sau meciurile de box. Sau sa incerc piscina cu valuri de la Lido (de cand am citit “Cartea Nuntii” am ramas cu aceasta nostalgie)… Si apoi sa ma intorc la ziua de azi si sa va scriu experienta traita in Bucurestiul de dinainte de razboi si de blocuri…